Resurse

Programa școlară pentru Limba Română, Clasa a V-a

Lectura
  • Cartea ­ obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul.Biblioteca.
  • Teoria literară
    • Raportul dintre realitate şi literatură.
    • Textul şi opera. Operaliterară.
    • Structura operei literare. Textul în proză. Ce se povesteşte: naraţiunea; cine participă la acţiune: personajul (portretul fizic şi portretul moral al personajului); cine povesteşte: naratorul. Modurile de expunere: naraţiunea, descrierea, dialogul.
    • Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul.
    • Textul în versuri.Versificaţia. Versul şi strofa. Rima.
  • Textul
    • Texte literare în proză şi în versuri – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii. Specii obligatorii: schiţa şi basmul.
    • Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama.
Practica raţională şi funcţională a limbii
  • Comunicarea orală
    • Situaţia de comunicare. Aplicaţii pentru înţelegerea noţiunilor de: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal. Situaţia de comunicare dialogată.
    • Structurarea textului oral
    • Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei. Rezumatul oral.
    • *Constituenţii textului oral. *Selectarea cuvintelor. *Organizarea propoziţiei şi a frazei. *Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (aplicativ).
    • Organizarea dialogului simplu. Formule elementare de menţinere a dialogului.
  • Comunicarea scrisă
    • Procesul scrierii
    • Părţile componente ale unei compuneri (actualizare).
    • Aşezarea corectă a textului în pagină. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.).
    • Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, ghilimelele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima.
    • Contexte de realizare
    • Povestirea unor întâmplări reale sau imaginare.
    • Transformarea textului dialogat în text narativ. Aprecieri personale referitoare la textele literare studiate (referitoare la personaje, figuri de stil, moduri de expunere etc.).
    • Notiţele. Lucrarea semestrială.
Elemente de construcţie a comunicării
  • Lexicul
  • Vocabularul limbii române.
  • Cuvântul – unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele.
  • Sinonimele. Antonimele. Câmpuri lexico-semantice (aplicativ).
  • Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Grupurile de sunete (diftongul, triftongul). Hiatul. Silaba.
  • Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). *Părţile gramaticii (morfologia şi sintaxa). Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţia afirmativă şi propoziţia negativă. Propoziţia enunţiativă şi propoziţia interogativă. Fraza.
  • Morfosintaxa
    • Verbul.
    • Timpul, persoana, numărul (actualizare).
    • Modurile personale şi modurile nepersonale (recunoaştere). Timpurile modului indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfectul, viitorul I.
    • Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea.
    • Funcţia sintactică: predicatul (actualizare). Predicatul verbal. Predicatul nominal (verbul copulativ a fi şi numele predicativ).
    • Substantivul.
    • Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Numărul. (actualizare)
    • Articolul. Articolul hotărât. Articolul nehotărât.
    • Cazurile substantivului
      • Nominativul. Funcţii sintactice: subiect şi nume predicativ.
      • Acuzativul. Prepoziţia. Prepoziţia simplă şi compusă. Funcţii sintactice: complement şi atribut (fără precizarea felului).
      • Dativul. Funcţii sintactice: complement (fără precizarea felului).
      • Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul în gen şi în număr al articolului genitival cu substantivul determinat. Utilizarea corectă a substantivelor proprii în dativ-genitiv. Funcţii sintactice: atribut (fără precizarea felului).
      • Vocativul.
      • Substituţi ai substantivului
      • Pronumele
      • Pronumele personal: persoana, numărul, genul (actualizare). Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut, complement.
      • Pronumele personal de politeţe. ٭Formule reverenţioase de adresare.
      • Numeralul
      • Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcţii sintactice:subiect, atribut, complement.
      • Determinanţii substantivului
    • Adjectivul
      • Adjectivul propriu-zis şi adjectivul provenit din verb la participiu.
      • Adjectivele variabile (formele flexionare) şi invariabile. Acordul cu substantivul în gen, număr şi caz. Funcţii sintactice: atribut şi nume predicativ. Topica adjectivului.
      • Părţile de vorbire neflexibile
      • Adverbul
      • Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective. Funcţia sintactică: complement.
      • Interjecţia.
    • Sintaxa propoziţiei
      • Predicatul.
      • Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale)
      • Predicatul nominal (numai cu verbul copulativ a fi). Numele predicativ simplu şi multiplu. Valorile sintactice şi semantice ale verbului a fi.
      • Subiectul
      • Subiectul exprimat (simplu şi multiplu) şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul predicatului cu subiectul în persoană şi număr (actualizare).
      • Atributul
      • Elementele regente ale atributului.
      • Complementul
      • Elementele regente ale complementului (numai verbul).
    • Sintaxa frazei. Propoziţia principală. Propoziţia secundară. Fraza formată din propoziţii principale şi propoziţii secundare. Elementele de relaţie în frază: conjuncţiile (simple şi compuse). Coordonarea copulativă şi prin juxtapunere. Subordonarea.