L. Melinte

Din nefericire pentru mine și copilul meu, sunt un „părinte de week-end,” având un program infernal de muncă în timpul săptămânii. Și, parcă, atunci se adună toate temele mai dificil de rezolvat. Caietele de notițe și chiar manualele școlare mă pun des în dificultate deși am fost un elev bun și nu îmi amintesc să îi fi chinuit pe părinții mei cu temele, în acest fel cum o face, cu inocență, fiul meu. În criza timpului, apelez la „atotștiutorul” Google, pe care îl blamez când îl văd pe S. căutând, asemenea mie, în grabă, răspunsul la orice întrebare. Pe dicționare și atlase mai ștergem praful din când în când, deși apreciez valoarea textului scris și a lecturii independente. Nu am siguranța că informația pe care o „pescuiesc” de pe net, este cea mai bună explicație științifică. Am mereu impresia că tratez totul superficial și îmi învăț băiatul că se poate și așa, doar să te descurci, la o temă, la un examen... în viaţă! Cred că nu e drumul corect. Mă trezesc adesea blamând școala și profesorii ei, chiar în fața copilului, ceea ce face și mai mult rău. Simt că și-a pierdut încrederea în vocea profesorului de la clasă și chiar în vocea mea... De multe ori m-am gândit cât de utilă ne-ar fi o platformă de învăţare, unde să avem acces facil la conținutul lecţiilor pe care le parcurge copilul la şcoală: lecții filmate, modele de abordare a unor subiecte de examen, teme de lucru, proiecte şcolare, consiliere pentru părinţii ocupați. Și chiar un loc privat, unde noi părinții să împărtășim din experiențele mai mult sau mai puțin fericite de părinte ce se vrea responsabil într-o lume care ne–a luat prin surprindere și ne-a găsit şi pe noi, părinții, cu lecțiile neînvățate. Nu o privesc ca pe o soluție alternativă, ci mai ales ca pe una complementară - pentru a-l ajuta să facă față solicitărilor şcolare fără a-i îngrădi libertatea de dezvoltare conform intereselor şi aptitudinilor sale.